• Despre
• Echipa
• Traseu
• Documentare
• Inițiative

Documentare

1200+ în fotografii >

Probleme și nevoi identificate în Educație (2020)

Vocea copiilor despre educație

Un montaj video cu doleanțele, dorințele, nevoile copiilor, majoritatea din mediul rural. Vizionează aici >

Nevoia de finanțare pentru educație

Educația primește 2.7% din produsul intern brut, rămânând în continuare subfinanțată. Un minim de 6% din PIB este necesar și o gestionare cu cap a acestor bani, pentru ca în sistemul educațional să înceapă să primeze calitatea.

Nevoia de revizuire a formulei actuale de calcul a costului standard per elev

Actuala formulâ de finanțare sărăcește și dezavantajează tot mai mult pe an ce trece școlile din mediile defavorizate. Acolo unde riscul de abandon școlar este cel mai mare, formula alocă cei mai puțini bani.

“Fondurile alocate pentru fiecare elev în parte care până la urmă formează întreg bugetul unei școli, sunt insuficiente. După plata salariilor și a cheltuielilor curente, ne trezim că după șase luni s-au terminat banii. Urmează raporturi de audit în fiecare lună neacoperită; avem zero lei pentru investiții sau întreținere. Am fost puși în situația în care am amânat facturi de pe un an pe altul cu înțelegerea furnizorilor de servicii. Fiind o scoala mai mică, evident banii sunt mai puțini , dar multe dintre cheltuieli sunt la fel ca la o școală mai mare. Fie că am în clasa 10 sau 30 de elevi, centrala consumă la fel combustibilul, curentul se consumă la fel în clasă, telefonul și internetul costă la fel.Toate aceste lucruri și multe altele ne duc în incapacitatea de a avea o școală la standardele pe care ni le dorim.” (profesor)

“Să se diferențieze COSTUL STANDARD în funcție de specificul nevoilor de funcționare ale instituției (o școală cu mulți copii navetiști și cu structuri școlare arondate la distanță de kilometri față de PJ are cheltuieli mai mari cu plata personalului angajat și cu funcționarea decât o școală de oraș cu un singur sediu și fără navetiști!!!Nu vrea nimeni să audă de această problemă reală a școlilor de țară).” (profesor)

Învățământul simultan

Este foarte greu ca un singur dascăl să desfășoare lecții cu mai multe clase în paralel. Dacă acesta mai are și un copil sau mai mulți cu cerințe speciale, orele se transformă în infern. Copiii declară cum ajung în clasa a V-a cu carențe mari la toate disciplinele, din cauză că în ciclul primar învățătorul nu a avut suficient timp să facă cum trebuie toate lecțiile, sau să se ocupe suficient de bine de ei, având 2, 3, 4, 5 clase într-o clasă. Profesorii simt și ei că au rezultate mai slabe decât dacă ar avea o singură clasă.

“Învățământul simultan - de peste 10 ani, în școală există învățământ simultan și la gimnaziu. Este nedrept față de elevi să nu poată face ore normale; până la urmă, durata unei ore de curs este 50 min. și nu 25. Au existat ani în care am avut o singură clasă la gimnaziu - de fapt 4 clase care învățau împreună. Cei din minister nu știu cum este să faci într-o ora 4 lecții diferite pentru clase diferite și cu un copil cu CES.” (profesor)

“Numărul redus de clase/învățământul simultan nu permite alcătuirea de norme întregi sau posturi titularizabile care să determine cadre didactice calificate să vină sau să rămână în școală.“ (profesor)

Nevoia de educație și de educație continuă de calitate pentru profesori

Există în sistem mulți dascăli care nu își iubesc meseria, care sunt incompetenți, care nu știu cum să se poarte cu copiii, care nu constituie un exemplu pentru elev. Este mare nevoie de un Masterat didactic de calitate, și de noi moduri de evaluare a viitorilor profesori. Conținuturile, metodele, informațiile care sunt transmise prin Modulul Pedagogic viitorilor dascăli în acest moment, sunt cele mai multe învechite, practica este foarte puțină sau lipsește, evaluarea se face prin reproducerea celor învățate, tehnologia aproape este neutilizată.

Nevoia de educație parentală / programe educaționale pentru părinți

Mulțumită științelor cognitive înțelegem astăzi mult mai bine cum funcționează mintea copilului și cum îl putem sprijini cât mai bine cu dezvoltarea sa. Pe de o parte mulți dintre părinți, nefiind la curent cu descoperirile din ultimele decenii, nu știu cum să își ajute copilul cel mai bine; pe de altă parte este nevoie de o colaborare strânsă părinte-profesor în legătură cu ce trebuie lucrat cu copilul atât la școală cât și acasă.

“Consilierul școlar poate contribui la realizarea acestor programe și chiar este necesară implicarea lui în relația cu părinții. Din punctul meu de vedere, ar fi benefică introducerea unei reglementări, prin care fiecare copil la înscriere, transfer in altă unitate de învățământ, să aibă obligatoriu o întâlnire cu consilierul școlar. E foarte importantă cunoașterea istoricului educațional al copilului, mediul în care trăiește și problememele cu care se confruntă el și familia.” (profesor)

Nevoia de materiale didactice, tehnologie, internet

Materialele didactice sunt practic inexistente în cele mai multe școli din România. Cum să fie posibilă practica fără materiale corespunzătoare. Liceele tehnologice, școlile profesionale de exemplu, unde practica e prioritară, nu au cu ce lucra. Tehnologia și internetul lipsesc în multe școli din mediul rural.

“Ar trebui să beneficiem de fonduri speciale oferite de Minister pentru resurse digitale.” (profesor)

“Lipsa dotărilor - echipamente informatice (calculatoare, tablă inteligentă, tablete, conectare la Internet stabilă si performantă) Școala a fost inclusă în proiectul Internet în școala ta dar în momentul în care conexiunea nu a mai funcționat am aflat că nimeni nu mai asigură servicii de service și mentenanță.“ (profesor)

Nevoia de infrastructură

Lipsa infrastructurii necesare desfășurării activităților educaționale este o altă problemă în România, mai ales în România rurală. În multe localități din România, lipsesc școli suficient de încăpătoare, elevii fiind nevoiți să se înghesuie în încăperi mici și să învețe în două sau trei schimburi; lipsesc sălile de sport; lipsesc laboratoarele și cabinetul medical; lipsesc toaletele în interiorul clădirii; lipsește apa curentă; lipsesc locurile de joacă.

Nevoia de legislație coerentă

În multe cazuri lipsește o legislație coerentă care să permită administrațiilor locale sau școlilor, când dețin fonduri, să realizeze proiectele care ar aduce plus valoare educației și bunăstării copiilor. De exemplu nu există o legislație coerentă pentru programul “Școală după școală”.

Nevoia de diversitate în grupurile de lucru care decid programa școlară și alte măsuri

Este mare nevoie ca în grupurile de lucru formate de Ministerul Educației să fie invitați atât persoane din mediul academic cât și persoane din mediul administrației publice, din mediul business-ului, din mediul ONG-urilor, tineri care sunt implicați în comunitate. Este nevoie de oameni care fac ca lucrurile să se miște în domeniul lor, în comunitatea lor, de la cei care ajută să facă progrese copiii aflați în risc de abandon, până la cei care inovează în domeniul inteligenței artificiale de pildă. Vrem să pregătim copiii și tinerii pentru viață, pentru secolul în care trăim, vrem să pregătim toți copiii, să nu lăsăm pe niciunul în urmă.

Educația nu este gratuită

Legea nu este respectată. Sunt părinți care nu-și permit să își trimită copiii la școală din cauza costurilor care li se impun de școală și cadre didactice. “Pentru o familie care trăiește în sărăcie este foarte greu să suporte costurile de la școală pentru lucrurile care trebuie cumpărate: rechizite, cărți, folii, foi, topuri de hârtie, totul ce trebuie pentru școală.“ (părinte)

Nevoia de investiție în învățământul preșcolar

Sunt foarte multe grădinițe unde copiii nu fac mai nimic. Nu prea sunt materiale de calitate care să îi ajute pe copii în dezvoltarea lor, de multe ori nu au spațiu suficient să se miște în voie, nu au alături cadre didactice care să știe cum să lucreze cu copiii. Nici măcar să se joace afară nu sunt lăsați din varii motive.

Altă problemă este că mulți părinți din medii socio-economice precare nu își aduc copiii la grădiniță, cel puțin în grupa mică și mijlocie nu îi prea aduc. Când încep grupa mare, sunt deja mult în urmă față de colegii lor.

Dezvoltarea emoțională lipsește cu desăvârșire deși studiile arată cum la această vârstă este mult mai importantă dezvoltarea socio-emoțională decât cea cognitivă. Dezvoltarea motrică atât de importantă, joaca liberă lipsesc și ele. Mulți copii din mediile defavorizate trec prin traume în familie, sunt neglijați, sau abandonați, sau abuzați. Este mare nevoie de psihologi și pentru copiii de la grădinița. Violența în rândurile lor crește pe an ce trece.

Nevoia stabilirii de consecințe pentru nerespectarea legii și aplicarea riguroasă a acestora

Să se stabilească clar în legea Educației Naționale consecințele nerespectării prevederilor legislative. De exemplu legea spune că învățământul este gratuit. Multe famili își retrag copiii de la școală pentru că nu își permit costurile impuse de cadrele didactice. Legea prevede care este numărul maxim de copii într-o clasă. Mulți dascăli sunt obligați să aibă în clasă mult mai mulți copii decât numărul prevăzut în lege. Legea prevede alocarea a 6% din PIB pentru educație, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. Exemplele sunt multe.

Nevoia de reglementare a cadrului legal al relației de colaborare între Primărie și Instituția Școlară, prin Contractul de management administrativ-financiar

“Să se reglementeze cadrul legal al relației de colaborare între Primărie și instituția școlară, prin Contractul de management administrativ-financiar, astfel încât Primăria să fie obligată să asigure școlii cheltuielile prevăzute în Legea 1/2011 la capitolul FINANȚARE complementară, iar încălcarea acestor prevederi să poată fi sancționabilă pentru edilii care nu-și asumă finanțarea cheltuielilor, deși au bani în buget (eu personal, ca director am sesizat acest aspect până la ISJ și Prefectură, dar nimeni nu a putut interveni să regleze comportamentul abuziv al primarului deoarece nu exista reglementare legală).” (director de școală)

Debirocratizarea sistemului

Din cauza numărului mare de hârtii pe care îl au de întocmit și de comisii care le vin în control și/sau din care trebuie să facă parte, profesorii din toată țara spun că nu le mai ajunge timpul pentru lucrul propriu-zis cu elevii. Mai mult, aceștia spun că aceste hârtii și comisii nu îmbunătățesc cu nimic nici actul de predare-învățare, nici pe ei ca persoană sau ca meseriaș, ci doar îi fac să ajungă să dispere și să simtă repulsie față de școală.

“Să se renunțe la raportările inutile și stufoase pe care suntem obligați să le realizăm permanent pentru statisticile ISJ/MENCS, pentru ca angajații acestora să-și păstreze fotolile călduțe.” (director de școală)

Notă: în cazul în care s-au redus prin OUG numărul de hârtii și comisii, în cele mai multe școli acestea continuă să se ceară de directori.

Discriminarea

Este mare nevoie să iubim și să susținem la fel atât copilul bogat, cât și pe cel sărac, atât copilul de etnie romă, cât și pe român, ungur sau sas, atât pe creștin, cât și pe evreu, atât copilul cu părinți care îl susțin, cât și pe cel cu părinții alcoolici, agresivi, etc. Este nevoie de multă răbdare și înțelegere pentru fiecare copil, și de credință că fiecare persoană este deosebit de valoroasă, fără nicio excepție că fiecare este egal valoric. Părerea că unii sunt mai valoroși decât alți, că unii merită ajutați mai mult decât alțiii stă la temelia celor mai mari suferințe și obstacole de pe lume.

Cornul și laptele

O problemă întâlnită în multe dintre comunitățile din România rurală este că produsele care ajung la copii prin programul “Lapte și corn” sunt expirate. Conform INS, circa 30% dintre copiii României se află în risc de sărăcie. Mulți dascăli mărturisesc că aduc mâncare la școală pentru acei câțiva elevi flămânzi, pentru ca aceștia să nu mai plângă și să aibă resurse energetice să învețe.

Legile Uniunii Europene nu permit protagoniștilor programului “Lapte și corn” să ofere mai multă mâncare celor care nu au, și mai puțină celor care au și nu ar avea nevoie de ea; însă ele nu opresc consiliile locale să facă tot posibilul ca gustarea pe care copii o primesc să fie proaspătă și de calitate.

Nevoia de sport și săli de sport

Dezvoltarea motrică dezvoltă copilul social, cognitiv, afectiv, fizic, îl ajută să înțeleagă lumea mai bine. Copiii învață lecții neprețuite din joacă, sport și mișcare.

Copiii își doresc mai multă mișcare la școală și o sală de sport. Ministerul ar trebui să cunoască câte școli sunt încă în România fără sală de sport, aceste cifre nefiindu-i cunoscute în 2019. Copiii au parte de doar 2 ore de sport pe săptămână, în multe locuri nu le desfășoară nici pe acelea. Datorită lipsei infrastructurii adecvate, sau a cunoștințelor adulților referitor la importanța mișcării, sportului, jocului pentru copiii, multor elevi le este interzis să iasă afară în pauze, să alerge, să joace fotbal sau alte sporturi.

Spații de joacă

Preșcolarii și școlarii mici învață cel mai mult atunci când se joacă. Toți copiii iubesc să se joace. Este nevoie de măcar un spațiu de joacă în fiecare comunitate, dacă nu chiar în fiecare școală.

Conținuturi de învățare relevante

”Ne dorim să învățăm în școală lucruri care ne vor ajuta în viață, în viitor. Multe dintre informațiile care ne sunt livrate în prezent sunt inutile. Ne dorim mai multe opționale pentru a ne putea axa pe ceea ce ne interesează.”, spun elevii din școlile de stat din România.

Școala are sarcina dificilă de a pregătii copiii pentru un viitor cu meserii care nu există în acest moment, cu tehnologie care nu a fost încă inventată, cu probleme care nu au fost încă anticipate. Cum pregătim copiii pentru viitorul incert care îi așteaptă?

“Tinerii vor trebui să își folosească cunoștințele în contexte necunoscute și rapid schimbătoare. Pentru acest lucru vor avea nevoie de abilități cognitive sau meta-cognitive (gândire critică, gândire creativă, învâțarea de a învăța, auto-controlul), de abilități emoționale și sociale (empatie, colaborare, auto-eficiență). Folosirea acestei game de abilități va fi mediată de atitudini și valori (motivație, încredere, respect pentru diversitate, virtute).” (OECD)

Nevoia de instruire diferențiată

Foarte mulți copii ajung clasa a V-a fără a ști să socotească, să citească sau să înțeleagă ce citesc. Acești copiii sunt în risc de a abandona școala. Este nevoie de instruire diferențiată, de poate trei tipuri de programă, una remedială, una de excelență și una studentul mediu.

Mai multă practică, mai puține teme

În continuare, în multe școli din România, se livrează informații, multe inutile, informații care astăzi sunt la un click distanță, și se face prea puțină practică sau deloc. Materialele didactice lipsesc, know-how-ul practic lipsește la unii dintre dascăli. Trăim într-o vreme când avem acces rapid la informație, copiii ar trebui învățați cum să o folosească, cum să creeze și să inoveze pornind de la ce se știe, cum să îmbunătățească practicile deja existente. Lor în schimb li se cere să memoreze informații exact așa cu li se predau. Toți elevii își doresc ca modul în care se desfășoară predarea și învățarea la școală să fie de așa natură încât să își învețe lecțiile încă de la școală (și mai bine dacă se face chiar afterschool) astfel încât să nu li se mai dea teme pentru acasă.

Elevii cu cerințe speciale

Este bine să integrăm elevii cu cerințe speciale în învățământul de masă, însă atunci când sunt foarte mulți elevi într-o clasă și un singur dascăl, care nici măcar nu are pregătirea necesară să lucreze cu astfel de elevi, sau când avem mai multe clase într-o clasă, acest lucru se transformă în dezastru pentru toți cei implicați. Copilul sau copiii cu cerințe speciale nu fac niciun progres, ceilalți copii au și ei de suferit cu parcurgerea materiei pentru că elevii cu cerințe speciale, în cele mai multe cazuri, deranjează ora, neputându-se controla să stea în bancă, să facă liniște, să lucreze ce li se dă.

Evaluarea

Vom vorbi mai întâi despre evaluarea din clasa a VIII-a, adică despre examenul de capacitate. Să presupunem că un copil foarte talentat la teatru și desen dorește să intre la un liceu de arte. Pentru că ponderea examenului de capacitate este de 80%, un elev mai bun la matematică și la română, dar mai slab la arte decât elevul nostru, va intra în locul lui, în timp ce copilul talentat va fi nevoit sa meargă la un liceu cu alt profil, să studieze ceva ce nu îi place. Este o dramă pentru mulți elevi din România acest mod de evaluare.

Mai mult, mulți elevi nu văd sensul evaluărilor din clasele 2, 4, 6 pentru că nici rezultatele obținute, nici ceea ce se petrece după aflarea rezultatelor, nu îi ajută să facă progrese. Spun că aceste evaluări intermediare sunt doar un mare stres și nu aduc un plus valoare dezvoltării lor.

Reguli și disciplină

Mulți elevi spun că regulile nu sunt clar definite și nu sunt respectate în școala lor. Așa cum arată cercetările, regulile și rutinele clar definite și riguros respectare constituie una dintre modalitățile de PREVENIRE a problemelor comportamentale și de optimizare a învățării.

Metode de învățare-predare

Conținuturile cu sens, adaptate realității în care trăim cer de la sine și metode moderne de învățare și predare. În foarte multe școli din România, mai ales în școli din mediul rural, se întâmplă același lucru care s-a întâmplat dintotdeauna. Profesorul dictează, elevul scrie în caiet toată ora, până îi pică mâna, tot ceea ce zice profesorul, apoi merge acasă, învață pe de rost pentru o notă de trecere, și așa trec anii și nu se alege cu mai nimic.

Microbuze școlare

În majoritatea școlilor rurale există un singur microbuz școlar. În multe localități copiii se trezesc la 5 dimineața pentru a ajunge la școală. Ajung în școala la 6:30 sau 7 dimineața, apoi stau și așteaptă până la 8, de multe ori în frig, până încep orele.

Acces la educație de calitate pentru fiecare și la toate vârstele

În zonele rurale și în localitățile mici, întâlnim multe școli încă unde nu avem educație de calitate. Copiii aflați în situație de risc, renunță la școală și rămân în cercul vicios al sărăciei. Educația pentru adulți este inexistentă în aceste zone. Discriminarea și inegalitatea de șanse este încă întâlnită la cote înalte.

SUnt părinți care și-ar dori cursuri de calificare, educație pentru muncă, ceva care să-i scoată din zona de asistat social, să-și găsească un loc de muncă decent, să se simtă ei înșiși valorizați (nevoia de un pachet integrat pentru combaterea sărăciei).

Lipsa de respect pentru om

Multe din problemele enumerate mai sus sunt dovadă a unei profunde lipse de respect din partea Statului și autorităților locale pentru copil, pentru dascăl, pentru părinte, pentru om. Un copil care crește fără respect, fără modele de bună purtare, fără exemple demne de urmat, fără susținerea necesără bunăstării și bunei lui dezvoltări, devine în cele mai multe cazuri un adult pierdut pe cale, care nu va știi să muncească, să respecte, să fie un pilon de încredere al societății.

1200+ în mass-media

Europa FM >
Monitorul de Dorna >
SuntPitic.ro >
News Bucovina >
Viața Liberă >
Bunatatea.ro >
Radio Romania Cluj >
Edupedu >
Radio România Iași
Monitorul de Cluj >
Presa Galati >
Răsunetul >
SparkNews.ro >
Realitatea >
Viața Liberă >
Radio Constanța >
Ce le citim copiilor >
SparkNews.ro >
Evenimentul zilei >
Adevărul >
Edupedu >